O rană profundă a României

 Tragedia de la Caracal demonstrează existența unei lungi serii de vulnerabilități ale instituțiilor și societății românești, de la ineficiența sistemului 112 și incompetența stupefiantă a unor funcționari, până la impulsul grotesc al unor politicieni de a exploata momentul pentru a obține capital electoral (spre exemplu, impostura lacrimilor false, stoarse ridicol de Băsescu Traian, jignește inteligența și sensibilitatea unei întregi națiuni).

 Dar, dincolo de toate, situația fetei dispărute în timpul unui drum „cu ocazia” pentru a ridica banii primiți de la părinți, din străinătate, subliniază o altă rană profundă: fragilitatea a sute de mii de familii din România, ai căror membri sunt despărțiți. Sute de mii de copii români au rămas în grija unor prieteni sau rude după ce părinții au plecat din țară pentru a le asigura un viitor mai sigur.

 Oameni buni, cinstiți, muncitori aleargă prin toată Europa pentru a trimite bani acasă. Dar anii trec, iar distanța afectează relațiile dintre membrii familiei. Și toată lumea pierde: copii, părinți, întreaga societate. Iar viitorul „mai sigur” se îndepărtează constant.

 Înțelegând această realitate, consider că, în loc de acuze reciproce, cu iz electoral, și lacrimi false, cu iz etilic, România are nevoie de o strategie serioasă, asumată consensual de toate forțele politice, pentru a asigura reîntregirea familiilor propriilor cetățeni.

 Printre altele, un astfel de proiect ar putea institui un ajutor financiar de „reinstalare” și facilități fiscale motivante pentru cei care se întorc acasă. Am convingerea că resursele investite în românii harnici, competenți, cu mentalitate europeană, s-ar întoarce înzecit în bugetul public, în beneficiul întregii societăți românești.

Text publicat luni, 5 august, de Profesor Dan Voiculescu pe blogul personal (https://danvoiculescu.net/blog/2019/08/o-rana-profunda-a-romaniei/)